Scrisoare deschisa catre mine insami

June 23, 2011 at 2:40 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , , , , , )

Draga Anca,

Sper ca esti bine sanatoasa si nu tot stranuti ca nebuna din cauza alergiilor. Afla despre mine ca sunt trista si vesela in acelasi timp. Stiu, stiu, e o prostie sa fi bipolar dar eu asa sunt. Numaratoarea inversa ce se finalizeaza pe aeroportul din Cluj a inceput. Sa nu ai emotii, toti te vor primi cu bratele deschise, unii nu te vor mai primi deloc si doi viseaza seara de seara ca razi cu ei la seriale, mancati impreuna si le intregesti familia.

Atatea luni ti-ai purtat pasii prin Montmarte pana ai facut basici la talpi. Ai inspirat aerul jegos imbibat cu putreziciuni de pe malul Senei in timp ce ingurgitai vin “din ala mai ieftin” Bordeaux. In fiecare dimineata plecai cu un zambet tamp la serviciu si te intorceai obosita dar purtand aceeasi grimasa. Ai schimbat 4 adrese in cateva luni locuind cu oameni mai putin dragi tie, cu oameni ce nu ii suportai si cu oameni de care nu te-ai desparti niciodata. Ai ajuns si la spital, nu de alta dar te tenta sa verifici sistemul francez de sanatate- e mai prost ca al nostru.

Nu ti-a fost niciodata rau sau frig pentru ca au fost mereu ei sa te tina in brate, sa iti spuna o vorba buna. I-ai dezamagit acum cand iti pui ultimele tricouri si inchizi fermoarul valizei. Ai slabit, t-ai ingrasat si de fiecare data cand ai ajuns la raftul cu alune caramelizate sau Madeleine ti-a trebuit o forta suprema care sa te opreasca sa cumperi tot.

Ai vazut cu ochii tai ce inseamna metrou, oameni nebuni, mizeria Parisului si frumusetile lui. Ai numarat treptele turnului Eiffel si ai intors capul in toate partile innebunita de toate minunile mai mici sau mai mari de la Pompidou. Ai pastrat un moment de reculegere la Pere Lachaise cand ai vizitat-o pe Edith Piaf si ai pus o piatra mica pe monumentul in cinstea celor deportati. Te-a dezamagit copia Monei Lisa din Louvre si ti-ai zis ca mai bine petreci restul timpului in aripa egipteana.

Ai mancat tot ce ai vrut, ai facut tot ce ai vrut, te-ai cautat noaptea pe strazi si te-ai regasit in Oberkampf unde shoturile de la Orange Mecanique erau gratis, muzica buna si prietenii aproape. Ai stat tolanita pe un scaun, molfaind o inghetata de la Bertillon dupa ce ai asteptat zeci de minute o cupa, pe Ile Saint Louis.

L-ai citit pe Balzac pe care il divinizezi in Jardin de Luxembourg si ai fugit ca un copil, in picioarele goale pe iarba din Buttes Chaumont. Serile coborai din Montmartre in Pigalle unde barbatii dornici de senzatii erotice isi potoleau setea. Tu ii priveai de la distanta si luai notite mentale pentru romanul pe care il scrii.

“Te-ai indraostit de cineva la Paris?” “Da…definitiv si irevocabil de EL- Orasul luminilor”. Dar, ca orice relatie, stii cand e timpul sa iei o pauza si sa te detasezi. A venit momentul sa ii spui ” Te iubesc nebuneste dar nu ne mai putem vedea, cel putin un timp. Atunci cand ne vom revedea va fi ca intalnirea unor vechi iubiti si ne vom zambi complice in cinstea amintirilor perfecte pe care le avem. Multumesc, tu m-ai invatat sa cresc ca om, sa nu imi fie frica, sa fiu tare si sa ma bucur de orice mazgalitura pe perete ce ii apartine lui Banksy sau Space Invaders.”

Si acum, draga mea, incotro? La Cluj? La Bucuresti? Dai Marele Paris pe Mica si ieftina copie- Bucurestiul?

Nu stii….acum, deocamdata, tot ce vreau e sa iti iei ramas bun, pe acordurile lui Polnareff. Iar dimineata cand o sa il vezi pentru ultima oara din autobuz sa fredonezi incetisor, ca in fiecare weekend cand te intorceai acasa la rasarit :

“Je bois
A trop forte dose
Je vois
Des éléphants roses
Des araignées sur le plastron
De mon smoking
Des chauves-souris au plafond
Du living-
Room”

Advertisements

Permalink Leave a Comment

Back from the dead….

February 24, 2011 at 2:29 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , , )

Ce inseamna sa te trezesti dimineata si sa iti spui ca nu mai poti fizic sa stai in Romania? Iti iei ranita in spate si…pleci…departe….la vreo 2000 de km mai la vest, in Franta, mai exact la Vichy.

Ce inseamna sa te trezesti dimineata si sa iti spui ca nu mai poti sa stai fizic nici la Vichy, ca esti satula pana si sa iti vezi fata ta, zi de zi in oglinda?   Inseamna ca e vremea sa iti iei traistuta si sa pleci, din nou…unde?….la Paris.  De ce? Pentru ca de fiecare data ai nevoie de altceva, pentru ca daca stai mai mult de 6 luni locului.

Nu este zi in care sa nu ma intreb incotro ma indrept si unde o sa ma opresc? Tiganca din fire, nomada in suflet, cu un rand de fuste si multe valize ma duc la Paris…capitala…viata.

Ma intreb cat o sa dureze pana cand o sa ma satur si de orasul ala. Si atunci? Incotro sa ma mai indrept? … Cine stie? Nici macar eu….si de aia mi se pare al dracului de interesanta viata.

Am pe jos in camera o valiza facuta inca de duminica si una neterminata in care tot mai indes cate un lucru…e mereu acolo ca sa stiu ca plec in curand, poimaine chiar.

De cate ori ma uit in oglinda vad alta persoana, ma uit la masca de fond de ten si pudra pe care o pun zilnic si imi zic ca nu mai am pic de sentimente pentru nimeni, decat pentru persoanele care ma merita. Am rupt legaturile cu Romania si cu toti care nu erau importanti in viata mea…oamenii sufletului meu au ramas bine intipariti in minte si in mailuri. Restul, cum zicea bunica, apa de ploaie.

Ma uit in dulapul in care au mai ramas 2-3 camasi si ma gandesc la persoana care eram acum un an…fac bilantul si ma gandesc, imi place ce am fost? Imi place ce am devenit? Cel mai mult din toata ecuatia asta insa imi place ca plec, ca imi vad de viata si ca stiu ca orice ar fi fost in trecut viata merge inainte. Si mai stiu ca atunci cand ajung in Paris o sa fie cineva acolo pe peron sa ma stranga in brate, sa imi ia bagajul si sa ne indreptam impreuna spre superbul Bulevard Montparnasse unde o sa fiu…si ca luni dimineata o sa lucrez pe Strada Soarelui (nr Rue du Soleil).

Si stiu ca in ultimele 6 luni de cand sunt departe am evoluat mai mult decat in ultimii 6 ani cand m-am fortat sa raman blocata intr-o chestie absolut masochista.

Si mai stiti ceva? Make room because there’se a new bitch in town ;)…My life is just perfect sometimes 😉

 

ENGLISH VERSION ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

What does it mean to wake up every morning and tell yourself that you can’t bear it anymore ? You pick up your stuff and you go far far away, a bit to the west, in France, in Vichy

What does it mean to wake up every morning and  say to yourself that you can’t stay anymore in Vichy, you’re fed up with everything, even the simple fact of seing your face every day in the mirror sickens you. It’s about time to pack up and leave,…leave again…leave where ? Go to Paris ! Why ? Because every time you need someting else, because if you stay more than 6 months in one place you need something else.

There isn’t a day I don’t think about where I’m going with this…where will I go next and when will I settle down ? Gipsy soul, nomad at heart, with a whole bunch of dresses and lots of luggage I’m going to Paris…the capital…the life.

I wonder how long will it be until I get fed up with that city. And then ?  What will I do then ? Where will I go ? Who knows ? Nobody…not even me…and that’s why I fucking love this life !

On my floor lingers one of my luggage, already full since Sunday and another one in which I stash each day a small thing…it’s always there to remind me thatI’m leaving soon, actually the day after tomorrow.

Every time I look in the mirror I see a different person, I look at the concealer and powder mask that I put on each day I and tell myself I’ve got no more feeling left for no-one but the people that really deserve me. I broke all the bounds I had with Romania and with all the people that weren’t important in my life…people that are close to my heart stayed well engraved in my mind, soul and mails. The others…how my Grandma used to say…just dust in the wind.

I check out my closet where I have left only 2-3 shirts an think about the person I used to be last year…drawing the line and summing up I got to thinking…do I like what was? Do I like what I’ve become ? But the thing I like the most out of all these is that I’m moving on and whatever was in the past, stays in the past and life goes on no matter what. And I also know that when I will be in Paris there will be someone waiting for me on the platform to hug me, pick up my luggage and take me to the amazing Montparnasse Boulevard where I shall live…and that Monday morning I’ll be working on Sun Street ( NR Rue du Soleil).

And I also know that the last 6 months I’ve been gone I’ve evolved more that in the past 6 years I’ve forced myself to be stuck in a stupid masochistic thing.

Andy ou know something else ? Make room because there’se a new bitch in town ;)…My life is just perfect sometimes 😉


 


Permalink 6 Comments