Rog sa mi se reaminteasca constant de ce m-am intors!

July 25, 2011 at 7:12 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii, Uncategorized) (, , , , , )

Mi-am pierdut/mi s-a furat paşaportul. Când? Undeva prin februarie, undeva între Vichy şi Paris. Date mai exacte nu am. Aproape 6 luni nu m-am sinchisit să îl declar pierdut- ştiu sunt inconştientă, dar nu despre asta vreau să vă vorbesc azi.

Iniţial m-a durut la 3 m de cot de un anumit domn (ca să nu îi spun tâmpit) dar pe urmă mi-am zis că de ce să nu îl fac “vedetă”.

Azi dimineaţă, trezită cu noaptea-n cap (pe la 8- eu lucrez până la 3 noaptea că sunt freelance şi POT) de către mama “copil trezirea că mergem la paşapoarte”. De ieri seară de când le-am zis senină alor mei că nu mai am paşaport ei panichează că cine ştie cine mi-a furat identitatea şi acum se plimbă din ţara-n ţara cu identitatea mea . Speranţa mea e ca vameşii internaţionali să nu fie aşa de proşti ca şi ai noştrii şi să îşi fi dat seama că era al altei persoane sau fals. Anyway, divaghez, să revin.

Ajung la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor- Cluj şi mă pun frumos la coadă. Coadă predominant formată din cetăţeni mai mult sau mai puţin (mai mult) romi care îşi ridicau alte paşapoarte pentru că pe cele anterioare scria “expulzat” (Sarkozy mon cher nu ai făcut nimic trimiţându-i acasă, tot la tine se întorc). Îmi vine şi mie rândul, zâmbesc, spun “bună ziua” şi spun “mi-am pierdut sau mi s-a furat paşaportul”. Circumvoluţiunile omului i-au transmis informaţia genială, o să redau conversaţia cum s-a desfăşurat :

El:”Adică cum?”

Eu: “Adică nu ştiu dacă l-am pierdut sau mi s-a furat”

El: “Păi cum nu ştii, eşti proastă?”

Eu: (iau foc, mama deja mă strângea de mână) “Domnule eu pe banii mei sunt cât de proastă vreau,da? Ultima oară când am verificat eraţi plătit din banii mei şi trebuia să mă serviţi. Dumneavoastră pe mine, nu eu pe dumneavoastră. Şi vă rog să nu mă tutuiti că nu am mâncat din aceeaşi mămăligă.”

El: “Păi şi eu ce să fac acum?”

Eu: “Treaba. Să îl declari nul.”

El: “Bine, scrie formularul ăsta. Da ce ai căutat tu la Paris?”

Eu: “Ta mere.”

El: “?????????????????????????????”

………………………………………………

El: “Da vezi că ai şi de plătit amendă, domnia şi prostia…hehehehhehe”

Eu: “Mda, şi o sesizare împotriva dumneavoastră unde fac?”

El: “…………………………….”

Rezultatul, după ce am vorbit cu superiorul lui e că omul a primit mustrare şi i se va trage din salariu, nu mult, 15%, da să îl usture, să nu aibă bani de berea aia după care baleste o zi întreagă. Data viitoare, boul, o să trateze pe altul mai frumos. Şi da bă, mi-am amintit de ce m-am întors în ţara, să le trag câte un şut în fund la oamenii de acest gen. Şi da, o să am grijă să mai trec pe acolo să văd dacă i-a scăzut din salar…aşa, că doar sunt freelance şi am toooot timpul din lume.

Advertisements

Permalink 1 Comment

Back from the dead….

February 24, 2011 at 2:29 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , , )

Ce inseamna sa te trezesti dimineata si sa iti spui ca nu mai poti fizic sa stai in Romania? Iti iei ranita in spate si…pleci…departe….la vreo 2000 de km mai la vest, in Franta, mai exact la Vichy.

Ce inseamna sa te trezesti dimineata si sa iti spui ca nu mai poti sa stai fizic nici la Vichy, ca esti satula pana si sa iti vezi fata ta, zi de zi in oglinda?   Inseamna ca e vremea sa iti iei traistuta si sa pleci, din nou…unde?….la Paris.  De ce? Pentru ca de fiecare data ai nevoie de altceva, pentru ca daca stai mai mult de 6 luni locului.

Nu este zi in care sa nu ma intreb incotro ma indrept si unde o sa ma opresc? Tiganca din fire, nomada in suflet, cu un rand de fuste si multe valize ma duc la Paris…capitala…viata.

Ma intreb cat o sa dureze pana cand o sa ma satur si de orasul ala. Si atunci? Incotro sa ma mai indrept? … Cine stie? Nici macar eu….si de aia mi se pare al dracului de interesanta viata.

Am pe jos in camera o valiza facuta inca de duminica si una neterminata in care tot mai indes cate un lucru…e mereu acolo ca sa stiu ca plec in curand, poimaine chiar.

De cate ori ma uit in oglinda vad alta persoana, ma uit la masca de fond de ten si pudra pe care o pun zilnic si imi zic ca nu mai am pic de sentimente pentru nimeni, decat pentru persoanele care ma merita. Am rupt legaturile cu Romania si cu toti care nu erau importanti in viata mea…oamenii sufletului meu au ramas bine intipariti in minte si in mailuri. Restul, cum zicea bunica, apa de ploaie.

Ma uit in dulapul in care au mai ramas 2-3 camasi si ma gandesc la persoana care eram acum un an…fac bilantul si ma gandesc, imi place ce am fost? Imi place ce am devenit? Cel mai mult din toata ecuatia asta insa imi place ca plec, ca imi vad de viata si ca stiu ca orice ar fi fost in trecut viata merge inainte. Si mai stiu ca atunci cand ajung in Paris o sa fie cineva acolo pe peron sa ma stranga in brate, sa imi ia bagajul si sa ne indreptam impreuna spre superbul Bulevard Montparnasse unde o sa fiu…si ca luni dimineata o sa lucrez pe Strada Soarelui (nr Rue du Soleil).

Si stiu ca in ultimele 6 luni de cand sunt departe am evoluat mai mult decat in ultimii 6 ani cand m-am fortat sa raman blocata intr-o chestie absolut masochista.

Si mai stiti ceva? Make room because there’se a new bitch in town ;)…My life is just perfect sometimes 😉

 

ENGLISH VERSION ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

What does it mean to wake up every morning and tell yourself that you can’t bear it anymore ? You pick up your stuff and you go far far away, a bit to the west, in France, in Vichy

What does it mean to wake up every morning and  say to yourself that you can’t stay anymore in Vichy, you’re fed up with everything, even the simple fact of seing your face every day in the mirror sickens you. It’s about time to pack up and leave,…leave again…leave where ? Go to Paris ! Why ? Because every time you need someting else, because if you stay more than 6 months in one place you need something else.

There isn’t a day I don’t think about where I’m going with this…where will I go next and when will I settle down ? Gipsy soul, nomad at heart, with a whole bunch of dresses and lots of luggage I’m going to Paris…the capital…the life.

I wonder how long will it be until I get fed up with that city. And then ?  What will I do then ? Where will I go ? Who knows ? Nobody…not even me…and that’s why I fucking love this life !

On my floor lingers one of my luggage, already full since Sunday and another one in which I stash each day a small thing…it’s always there to remind me thatI’m leaving soon, actually the day after tomorrow.

Every time I look in the mirror I see a different person, I look at the concealer and powder mask that I put on each day I and tell myself I’ve got no more feeling left for no-one but the people that really deserve me. I broke all the bounds I had with Romania and with all the people that weren’t important in my life…people that are close to my heart stayed well engraved in my mind, soul and mails. The others…how my Grandma used to say…just dust in the wind.

I check out my closet where I have left only 2-3 shirts an think about the person I used to be last year…drawing the line and summing up I got to thinking…do I like what was? Do I like what I’ve become ? But the thing I like the most out of all these is that I’m moving on and whatever was in the past, stays in the past and life goes on no matter what. And I also know that when I will be in Paris there will be someone waiting for me on the platform to hug me, pick up my luggage and take me to the amazing Montparnasse Boulevard where I shall live…and that Monday morning I’ll be working on Sun Street ( NR Rue du Soleil).

And I also know that the last 6 months I’ve been gone I’ve evolved more that in the past 6 years I’ve forced myself to be stuck in a stupid masochistic thing.

Andy ou know something else ? Make room because there’se a new bitch in town ;)…My life is just perfect sometimes 😉


 


Permalink 6 Comments