Scrisoare deschisa catre mine insami

June 23, 2011 at 2:40 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , , , , , )

Draga Anca,

Sper ca esti bine sanatoasa si nu tot stranuti ca nebuna din cauza alergiilor. Afla despre mine ca sunt trista si vesela in acelasi timp. Stiu, stiu, e o prostie sa fi bipolar dar eu asa sunt. Numaratoarea inversa ce se finalizeaza pe aeroportul din Cluj a inceput. Sa nu ai emotii, toti te vor primi cu bratele deschise, unii nu te vor mai primi deloc si doi viseaza seara de seara ca razi cu ei la seriale, mancati impreuna si le intregesti familia.

Atatea luni ti-ai purtat pasii prin Montmarte pana ai facut basici la talpi. Ai inspirat aerul jegos imbibat cu putreziciuni de pe malul Senei in timp ce ingurgitai vin “din ala mai ieftin” Bordeaux. In fiecare dimineata plecai cu un zambet tamp la serviciu si te intorceai obosita dar purtand aceeasi grimasa. Ai schimbat 4 adrese in cateva luni locuind cu oameni mai putin dragi tie, cu oameni ce nu ii suportai si cu oameni de care nu te-ai desparti niciodata. Ai ajuns si la spital, nu de alta dar te tenta sa verifici sistemul francez de sanatate- e mai prost ca al nostru.

Nu ti-a fost niciodata rau sau frig pentru ca au fost mereu ei sa te tina in brate, sa iti spuna o vorba buna. I-ai dezamagit acum cand iti pui ultimele tricouri si inchizi fermoarul valizei. Ai slabit, t-ai ingrasat si de fiecare data cand ai ajuns la raftul cu alune caramelizate sau Madeleine ti-a trebuit o forta suprema care sa te opreasca sa cumperi tot.

Ai vazut cu ochii tai ce inseamna metrou, oameni nebuni, mizeria Parisului si frumusetile lui. Ai numarat treptele turnului Eiffel si ai intors capul in toate partile innebunita de toate minunile mai mici sau mai mari de la Pompidou. Ai pastrat un moment de reculegere la Pere Lachaise cand ai vizitat-o pe Edith Piaf si ai pus o piatra mica pe monumentul in cinstea celor deportati. Te-a dezamagit copia Monei Lisa din Louvre si ti-ai zis ca mai bine petreci restul timpului in aripa egipteana.

Ai mancat tot ce ai vrut, ai facut tot ce ai vrut, te-ai cautat noaptea pe strazi si te-ai regasit in Oberkampf unde shoturile de la Orange Mecanique erau gratis, muzica buna si prietenii aproape. Ai stat tolanita pe un scaun, molfaind o inghetata de la Bertillon dupa ce ai asteptat zeci de minute o cupa, pe Ile Saint Louis.

L-ai citit pe Balzac pe care il divinizezi in Jardin de Luxembourg si ai fugit ca un copil, in picioarele goale pe iarba din Buttes Chaumont. Serile coborai din Montmartre in Pigalle unde barbatii dornici de senzatii erotice isi potoleau setea. Tu ii priveai de la distanta si luai notite mentale pentru romanul pe care il scrii.

“Te-ai indraostit de cineva la Paris?” “Da…definitiv si irevocabil de EL- Orasul luminilor”. Dar, ca orice relatie, stii cand e timpul sa iei o pauza si sa te detasezi. A venit momentul sa ii spui ” Te iubesc nebuneste dar nu ne mai putem vedea, cel putin un timp. Atunci cand ne vom revedea va fi ca intalnirea unor vechi iubiti si ne vom zambi complice in cinstea amintirilor perfecte pe care le avem. Multumesc, tu m-ai invatat sa cresc ca om, sa nu imi fie frica, sa fiu tare si sa ma bucur de orice mazgalitura pe perete ce ii apartine lui Banksy sau Space Invaders.”

Si acum, draga mea, incotro? La Cluj? La Bucuresti? Dai Marele Paris pe Mica si ieftina copie- Bucurestiul?

Nu stii….acum, deocamdata, tot ce vreau e sa iti iei ramas bun, pe acordurile lui Polnareff. Iar dimineata cand o sa il vezi pentru ultima oara din autobuz sa fredonezi incetisor, ca in fiecare weekend cand te intorceai acasa la rasarit :

“Je bois
A trop forte dose
Je vois
Des éléphants roses
Des araignées sur le plastron
De mon smoking
Des chauves-souris au plafond
Du living-
Room”

Advertisements

Permalink Leave a Comment

To be or not to be pitzipoanca…that is THE question!

May 25, 2011 at 7:43 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , , )

Pentru ca toate posturile mele isi gasesc inspiratia in realitate am sa va vorbesc azi de pitzipoance, subiect ocolit de mine pentru ca si deoarece unii ma considera/ma considerau pe mine o pitzipoanca (ceea ce ma face sa cred ca nu au vazut un astfel de specimen la viata lor). De ce tocmai azi si nu in 29 februarie? Pentru ca…hmmm..ca sa intelegeti povestea trebuie sa stiti toate faptele. Sa le luam pe rand:

1. Ma mut AGAIN 🙂 in 1 iunie.

2. Proprietara a scos la bataie camera mea.

3. Sunt constant enervata ca se perinda diverse don’shoare la mine in camera sa o vada.

4. Azi a venit EA…:)

Asa…acum ca stiti toate detaliile pot incepe povestea. Se facea ca era intr-o zi de vara cu soare cand eu fericita si linistita ma intorceam de la serviciu ca sa o vad pe una pe jumate in dulapul INCA AL MEU cum isi baga nasul si tragea de o camasa. O clipa am uitat ca sunt o doamna si am vrut s-o intreb in romana ca ce “p..ana mea faci, fa???” mi-am compus insa tinuta si i-am zis un “pardon” frantzuzesc la care tuta imi raspunde “nan, c’est cool!” cum adica e cool? Pai ce e cool ca tu mi te fofai printre tzoale? Si i-am zis delicat ca ala e dulapul meu si nu are ce cauta. Mi-a scuipat un “ma gandesc sa locuiesc aici” si eu mi-am ascutit gherutzele zicandu-i ca “inca nu locuiesti aici”. Da nici de’al dracului nu imi lasa camasa aia din mana. Punctul maxim a fost cand mi-a zis ca ce ma tot agit asa ca oricum nu is haine de firma. In secunda 2 am explodat, tot stresul si nervii acumulati in luna mai s-au ravasit asupra ei, ce i-am zis nu voi reproduce aici pentru ca sunt o doamna.

Nici nu voi spune aici ca avea un Longchamp de si buna de la tara isi dadea seama ca e fake sau ca fondul de pe tenu-i slaninos arata ca o tencuiala prost facuta, nici nu voi sublinia ca un pantof frumos merge cu o pedichiura cojita. Dar peste toate astea putem pune limbajul de taranca- pana si eu care sunt straina mi-am dat seama de asta- si comportamentul infect. Am dat-o afara din camera si am dezinfectat, de mai multe ori.

Rezultatul:

1. Cand sunt nervoasa devin extrem de fluenta si am un debit verbal incredibil in franceza.

2. Cum am acoperit-o eu cu sudalme pe proprietara asta ticnita nu a acoperit-o nimeni.

3. Verificat fiecare coltisor sa vad daca nu mi-a disparut ceva.

4. Amenint…aaaaa cantat un vers de Eminem la proprietara ceva cu burn down the fucking house daca mai lasa pe cineva sa intre la mine in camera fara sa fiu si eu acolo pana plec.

Concluzii generale: da dom’le uite ca sunt si de-astea la Paris (n’as fi zis..ca sa fac si o rima), ma intorc la Cluj la aceleasi scarboase fitzoase care cred ca lumea se invarte in jurul lor daca stau intinse sub cine trebuie/are tati cash(apropo tot respectul pentru unele prietene ale mele care au destui bani sa se imbrace in aur dar si-au pastrat mereu modestia,bunul gust si bunul simt), majoritatea frantuzoaicelor sunt normale dar orice padure isi are uscaciunile ei si nu in ultimul rand sunt scarbita de cei care m-au pus in aceeasi oala cu aceste specimene chiar si daca a fost doar pentru o secunda.

As vrea sa aud si parerile voastre despre aceste fenomene!

Permalink Leave a Comment

Oare si tanti Getutza e colorist specialist?

May 17, 2011 at 3:27 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , )

Paris, 18 grade, freza rezista.

Paris, 4 luni de cand nu am mai trecut pe la un coafor- salon de hairstyle pentru mai tinerii cititori..coafiura nu mai rezista.

Paris, 4 luni si ceva pasesc agale spre Tony and Guy Academy, aici freza o ia razna in toate partile si urla “nuuuuuuuuu ,nu ma lasa pe mana unui student”. In secunda aia iti zici ca ai facut bine ca te-ai dus si ti-ai propus o intalnire cu psihologul pentru ca iti vorbeste parul tau! De ce m-am hotarat in sfarsit sa fac ceva cu parul meu? Pentru ca incepeam sa arat ca si cousin IT sau Amy Winehouse…tot mai am niste dubii legate de asemanarea aceea daca era de la par sau de la fatza.

De ce hapt la Tony and Guy Academy…pai ca nu platesc de aia, ca aia isi fac exercitiile pe parul meu si am zis ca nu poate fi mai rau decat e acum. Mda…

Cam 5 tipe in salon, direct cafelutza, luat geaca, plasat 70 de reviste glossy in mana si am asteptat sa vina cineva sa ma ia in primire…si am avut onoarea ca ocmai coloristul sef (eu nu stiam ca este meserie de colorist!!!) de la Tony and Guy sa-si propuna  sa faca o demonstratie pe parul meu. M-a intrebat cam ce as vrea eu- nu ca ar fi contat :). Si s-a apucat sa se decida cu ce culoare mi-ar sta bine si s-a gandit, si s-a gandit si a ajuns la concluzia suprema caaaa….drums please MIE IMI STA BINE CU CULOAREA MEA NATURALA (a se scuza cucu din propozitie)!!! Woooow si dup-aia o sa imi dea foc la par. What the fuck? Adica ma flambezi sau cum?? Asa distrus e ca tre sa dam foc si sa reconstituim magaoaia? Pai nu, adica o sa insereze suvite oranj sa para ca mi-a luat foc parul. Buuuun si ma inveleste in 1000 de prosoape si halatele si omu se pune pe amestecat culori…nu exagerez ca pentru a ajunge la culoarea mea naturala iti trebuie 12, like for real 12 tuburi de culoari diferite. Si incepe omu sa imi vopseasca parul…si vopseste si vopseste si mai vopseste si toate le face in timp ce eu is cu capu in chiuveta, cik e noua tehnica. Si temina vopsitul si se hotaraste sa imi faca suvitele ce trebuiau decolorate..toate astea in timp ce ii umbla si gura. Eu, deformatie profesionala, am zis sa fac pe jurnalista si sa il intreb 2-3 chestii, cate cliente are, cat castiga, alea alea…si doamnelor si domnilor castiga BINE atata mi-a zis ca e bine.

Ochiul meu critic a dat o raita in jur si ce a vazut:

– tanti care isi facea o freza ca a lui mama, pe care ea o realizeaza in 10 minute…un coc dezordonat buclat bla bla bla…tanti la casa a platit 100 de euro…am facut 3 stopuri cardiace si ma gandesc sa o bag pe mama la reconversie profesionala!

– toti barbatii stilisti erau clar gay…de ce , nu ma intrebati

– trendul pe 2011 e sa ti se vada radacinile negre la par blond…dar numai un pic. Da, exista femei cardau o caruta de bani sa aiba look-ul ala

– araboaicele is fac freze beton dupa care si le vara sub voal si strica tot

Siii dupa ore si ore vreo 3 ore jumate, mi-a fost gata si mie parul, intins, spalat, aranjat alea alea. Rezultatul nu e spectaculos, e decent da eu nu as fi platit garla de euro pe el. Toata lumea din salon a fost musai sa imi pipaie parul, lucru care nu mi-a placut si mi-au facut 70000 de poze, lucru care iar nu mi-a placut. Important e ca ma facuse gratis si bine, am vazut altele iesite din mana studentilor care erau…nu asa bine…de la un bob relativ lung se ajunsese la o tunsoare baieteasca asimetrica oribila. Si m-am decis cand ma intorc in Cluj il fac tot portocaliu si ma duc la tanti Luci, o coafeza uitata de lume care lucreaza cu Majirel, exact aceeasi vopsea ca si la Tony and Guy si de intins a sti si ea sa o intinda ca si nenea colorist, sincer acuma parca si eu stiu sa o intind ca si el.

Si nu…tot nu mi-a tuns deloc parul, mi-a dat un ser pentru varfuri sa le repar, a zis ca e prea frumos ca sa il tundem…cred ca ii vorbise si lui.

Permalink 1 Comment

Micul ghid de utilizare al francezului

May 5, 2011 at 12:05 am (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii, Uncategorized) (, , , , , , , , )

Asa cum am spus in titlu dragele mele, este momentul sa va impartasesc si voua din observatiile mele extrem de interesante. Asadar, antropologia a fost mereu o pasiune de-a mea dar de-abia aici am ajuns sa cunosc cu adevarat esenta umana, Homo Hominis in suc propriu. Sa purcedem! (iubesc cuvantul purcedem, totdeauna ma duce cu gandul la purcel)

Aici o sa vorbesc doar de populatia masculina ca tot e ziua lor azi!

Francezii dragele mele, trebuie luati cu grija, sau mai bine neluati. Sunt niste creaturi sensibile, aparent normale si cand spun aparent GOD knows I’m right care cand iau 1-2-3 pahare la bord mai mult decat ar trebui seamana mai mult cu extraterestrii decat cu romanasii. Am intrat in contact cu destui francezi ca sa ii pot judeca. Deci:

Niciodata sa nu credeti ca un francez la cravata, costum aparent normal ce merge cu metroul la serviciu ca toti oamenii e in toti pepenii- pentru ca nu e! Acela s-ar putea sa iti surprinda dimineata cu o rasuflare usor mentolata, mangaindu-te senzual cu limba pe obraz si lasandu-si adn-ul peste tot orbajorul tau proaspat pudrat. Pe scurt fi fata pa faza ca daca nu te linge ala! Si inca asa…fara un suc…o maslina…

Chiar si cand zice ca nu isi inseala prietena- believe me tot ajunge sa o insele. Poate sa iti povesteasca toata seara cat de magnifica este ea pana la urma tot cu tine pleaca acasa. Nota bene: fataaaaa ala nu isi lasa comoara pentru tine! Sfat: nu te implica si stai pe curul tau, nu incerca sa discutati ca tot tu pici de vina, el o fost sfant n-o facut nimica!

Francezul beat este o specie foarte iubareata, eu seaman la betie cu francezul beat- spun tuturor ce mult ii iubesc dupa care a doua zi ignor telefoanele. Francezul beat doarme imbracat pe jos, pe parchetul tare la tine in camera. Nu pune o patura pe el, ignora-l complet, daca poti calca pe el dimineata cand te trezesti si injura-l de vreo 2 ori in romana, iti va multumi intr-un final.

Francezul arab- asta e cel mai periculos ca nu te lasa nici la dracu sa iti bei cafeaua/mananci sandwich-ul/povestesti cu cineva mai interesant decat el. Tot timpu se gaseste cate unu sa te intrebe te sanatate, sa iti spuna cat esti de frumoasa sau de sarmanta sau mignona sau ceva. Ce sa faci cu el? Ignoratul nu merge ca se baga in fata ta…la propriu…asa ca rasteste-te la el, eventual cat mai urat. Nu, in secunda doi chiar nu iti va spune ca daca iti da doua bucati esti pe jos, el e prea gentleman pentru asta.

Tipul meu favorit de francez este romanticul incurabil…ala care e extrem de frumos, de sexi, care cand il vezi te topesti. Am vazut de cand sunt aici de aproape un an fix 6 exemplare de genul asta. Momentul magic s-a petrecut saptamana trecuta intre mine si un EL, il vad venind de departe (lucru surpinzator avand in vedere ca’s mioapa cu -5), ne zambim, el vine langa mine, ma trage brusc de par si incepe sa il miroase “mmmm are miros de soare” dupa care…desi tu deja esti freaked out si te gandesti cum sa scoti furculita din geanta si sa i-o infingi in gat..iti zice ca va cunoasteti…tu iti scormoni creierul te gandesti de unde dracu il cunosti…misterul este elucidat intr-o clipa: “ne stim de acolo de sus” si iti arata cu degetul cerul. Sfat: zambeste politicos si ingana un “no hablo franceza, mancati-as”.

Nu in ultimul rand dragele mele…cu cat sunteti mai putin machiate cu atata aveti mai mult succes. Eu cand ma aranjez nu zice nici dracu nimic…cand ma trezesc dimineata cu o fata de perna, nemachiata, eventual cu niste cearcane se gaseste cate un destept sa iti zica ” esti sublima…ai un aer asa..boem”

Sper ca acest mic ghid va va folosi, nu ezitati sa adaugati chestii si mai ales nu ezitati sa purtati un spray lacrimogen/paralizant la voi tot timpul, in cazul in care pe francezi ii apuca amorul.

Over and out!

Permalink Leave a Comment

From Paris…with love

April 5, 2011 at 10:32 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , )

Alarma suna  si acelasi inconfundabil si tampit refren pe care imi zic in fiecare zi ca o sa il schimb, ma trezeste. Ma ridic din pat…9.30…nu, nu sunt in intarziere ci incep la 11 lucrul. Vi se pare putin? Ce ati zice despre belitul ochilor in calculator ore in sir, aproape fara pauza? Fac ce-mi place…ma pasioneaza in caz ca se intreba cineva.

Mananc in graba si imi pun cizmele in picioare, ai nevoie de o pereche trainica la Paris! Ies din casa si cand sunt in metrou imi aduc aminte ca mi-am uitat acasa mancarea, injur de 3 ori in gand si plec mai departe. In metrou sunt amortita complet, nu vad pe nimeni si nimic, nici macar vagabontul care urla de 5 minute la mine “Mademoiselle!”…scot castile din urechi si urlu la el :”mais quoi, putain!?!”… se retrage intimidat. Gena de parizianca isi face simtita prezenta din ce in ce mai mult. Pana sa apuc sa gandesc deja e tarziu si trebuie sa ma intorc acasa. Acasa…ce cuvant mare, acasa e in Romania…aici sunt in trecere…sau…? Din ce in ce mai des simt ca aici e acasa…”tre’ sa va spun pe cuvant, aici e cel mai frumos loc de pe pamant”. Poate ma credeti sau poate nu ma credeti dar chiar asa este.

De o luna imi traiesc visul cu ochii, locuiesc in Paris, pe ditai bulevardul intr-un superb apartament, jumatate de Turn Eiffel se vede de pe strada mea, turn pe care il detest ziua si de care ma indragostesc in fiecare seara cand e luminat. Ma plimb pe langa Sena si beau beri peste beri peste beri in Oberkampf. Nu am timp sa stau pentru ca e mereu ceva de facut, ceva de vazut, de mancat o portie zdravana de sushi la “barcuta” sau o seara cu prietenii sau pur si simplu sa stai intinsa la soare in Jardins de Luxembourg si sa citesti o carte buna. Sa dormi in fiecare duminica pana seara la ora 8 jumatate si sa faci nopti albe de chef dupa care sa mergi la servici.

Suna cliseic tot ce va spun? Toti cei care isi traiesc visul cu ochii stiu ca nu vorbesc prostii. Nici nu realizati cum va schimba un oras, cum va da energie, cum va face fericiti doar la gandul ca esti acolo, chiar daca uneori stai ore in sir in metrou si cineva te linge pe fatza ( din pacate so true…) sau cineva stranuta cu muci pe cartea ta (din nou…horribly true) sau si mai bine un boschetar oribil se aseaza langa tine.

Cu toate astea te intrebi…ti-e dor de casa? Nu…mi-e dor de cativa oameni, putini, dar care ii am in suflet. Ti-e dor de EL? Nu…poate doar ocazional, dar aici ti-ai dat seama ca nu ai nevoie de el sa fi fericita, ti-ai dat seama ca nu ai nevoie de el si punct.

Parisul nu e doar pentru indragostiti, ci mai ales pentru cei singur dar indragostiti irevocabil de el. And believe me…you are never single in Paris.

ENGLISH VERSION………………………………………………………………………………………………………………………………….

The alarm wakes me up with the same stupid song that I tell myself I am going to change every single day. I get out of bed…9.30..no, I am not late, I start working at 11. Doesn’t seem like much? What do you say about the fact that I am popping out my eyeballs for hours in a row, sometimes without taking a small break. But I do what I love…so that makes it about right.

I eat in a hurry and pun on my boots, you need a good pair of shoes in Paris ! I get out of the house and when I’m in the subway I remember I forgot my lung at home, I curse 3 times in my head and move on. I feel numb in the subway, I don’t see anybody I can’t hear anything, not even the homeless guy that keeps shouting for 5 minutes “mademoiselle”…I remove my headset and shout at him: “mais quoi, putain?!?!”…he backs off intimidates. I guess Parisian blood runs through my veins…the bitchy one. Before I start thinking about my life it’s already getting late and I got to head home. Home…this is a big word. Home is in Romania…I’m just passing through…or am I…? I got to thinking even more, each day that this is home. “You gotta believe me when I say, this is the best place on Earth”. Maybe you believe me, maybe you don’t but it is.

Since February I’ve been living my dream, living in Paris, on a huuuge Boulevard (and not of broken dreams) in a lovely apartment, I can see half the Eiffel Tower from my street, tower that I hate during daytime and fall in love each night when it lights all up. I get to walk by Seine and drink beers after beers after beers in Oberkampf. I have no time to waste because there is always something to do, something to see, a good hunka sushi menus to eat at “the boat” or a soiree with friends. Or…just imagine lying down on the grass, sun gently burning your skin, reading in the Jardins de Luxembourg. Sleeping every Sunday until 8.30 p.m and no getting no sleep the night before you go to work.

Does this sound like a cliché ?  Everybody who is living their dream knows I don’t talk bullshit. You can’t even imagine how a city changes you, how it gives you energy and power, how it makes you happy even at the thought that you are living there, even if sometimes you have to ride the subway for hours and somebody licks your face (sadly, true story) or somebody snoozes their buggers all over your books (again, horribly true) or even when a homeless guy chooses the seat next to you.

All these being said you wonder…do you miss home ? No, I don’t miss Romania, I miss some people there, a few, but buried deep in my heart. Do you miss HIM? No…maybe sometimes, but here you’ve realized that you don’t need him to be happy, you realized you don’t need him period.

Paris isn’t just for lovers, it’s especially for the singles that are irrevocably in love with it.

And believe me…you are never single in Paris.


Permalink 3 Comments

Back from the dead….

February 24, 2011 at 2:29 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , , )

Ce inseamna sa te trezesti dimineata si sa iti spui ca nu mai poti fizic sa stai in Romania? Iti iei ranita in spate si…pleci…departe….la vreo 2000 de km mai la vest, in Franta, mai exact la Vichy.

Ce inseamna sa te trezesti dimineata si sa iti spui ca nu mai poti sa stai fizic nici la Vichy, ca esti satula pana si sa iti vezi fata ta, zi de zi in oglinda?   Inseamna ca e vremea sa iti iei traistuta si sa pleci, din nou…unde?….la Paris.  De ce? Pentru ca de fiecare data ai nevoie de altceva, pentru ca daca stai mai mult de 6 luni locului.

Nu este zi in care sa nu ma intreb incotro ma indrept si unde o sa ma opresc? Tiganca din fire, nomada in suflet, cu un rand de fuste si multe valize ma duc la Paris…capitala…viata.

Ma intreb cat o sa dureze pana cand o sa ma satur si de orasul ala. Si atunci? Incotro sa ma mai indrept? … Cine stie? Nici macar eu….si de aia mi se pare al dracului de interesanta viata.

Am pe jos in camera o valiza facuta inca de duminica si una neterminata in care tot mai indes cate un lucru…e mereu acolo ca sa stiu ca plec in curand, poimaine chiar.

De cate ori ma uit in oglinda vad alta persoana, ma uit la masca de fond de ten si pudra pe care o pun zilnic si imi zic ca nu mai am pic de sentimente pentru nimeni, decat pentru persoanele care ma merita. Am rupt legaturile cu Romania si cu toti care nu erau importanti in viata mea…oamenii sufletului meu au ramas bine intipariti in minte si in mailuri. Restul, cum zicea bunica, apa de ploaie.

Ma uit in dulapul in care au mai ramas 2-3 camasi si ma gandesc la persoana care eram acum un an…fac bilantul si ma gandesc, imi place ce am fost? Imi place ce am devenit? Cel mai mult din toata ecuatia asta insa imi place ca plec, ca imi vad de viata si ca stiu ca orice ar fi fost in trecut viata merge inainte. Si mai stiu ca atunci cand ajung in Paris o sa fie cineva acolo pe peron sa ma stranga in brate, sa imi ia bagajul si sa ne indreptam impreuna spre superbul Bulevard Montparnasse unde o sa fiu…si ca luni dimineata o sa lucrez pe Strada Soarelui (nr Rue du Soleil).

Si stiu ca in ultimele 6 luni de cand sunt departe am evoluat mai mult decat in ultimii 6 ani cand m-am fortat sa raman blocata intr-o chestie absolut masochista.

Si mai stiti ceva? Make room because there’se a new bitch in town ;)…My life is just perfect sometimes 😉

 

ENGLISH VERSION ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

What does it mean to wake up every morning and tell yourself that you can’t bear it anymore ? You pick up your stuff and you go far far away, a bit to the west, in France, in Vichy

What does it mean to wake up every morning and  say to yourself that you can’t stay anymore in Vichy, you’re fed up with everything, even the simple fact of seing your face every day in the mirror sickens you. It’s about time to pack up and leave,…leave again…leave where ? Go to Paris ! Why ? Because every time you need someting else, because if you stay more than 6 months in one place you need something else.

There isn’t a day I don’t think about where I’m going with this…where will I go next and when will I settle down ? Gipsy soul, nomad at heart, with a whole bunch of dresses and lots of luggage I’m going to Paris…the capital…the life.

I wonder how long will it be until I get fed up with that city. And then ?  What will I do then ? Where will I go ? Who knows ? Nobody…not even me…and that’s why I fucking love this life !

On my floor lingers one of my luggage, already full since Sunday and another one in which I stash each day a small thing…it’s always there to remind me thatI’m leaving soon, actually the day after tomorrow.

Every time I look in the mirror I see a different person, I look at the concealer and powder mask that I put on each day I and tell myself I’ve got no more feeling left for no-one but the people that really deserve me. I broke all the bounds I had with Romania and with all the people that weren’t important in my life…people that are close to my heart stayed well engraved in my mind, soul and mails. The others…how my Grandma used to say…just dust in the wind.

I check out my closet where I have left only 2-3 shirts an think about the person I used to be last year…drawing the line and summing up I got to thinking…do I like what was? Do I like what I’ve become ? But the thing I like the most out of all these is that I’m moving on and whatever was in the past, stays in the past and life goes on no matter what. And I also know that when I will be in Paris there will be someone waiting for me on the platform to hug me, pick up my luggage and take me to the amazing Montparnasse Boulevard where I shall live…and that Monday morning I’ll be working on Sun Street ( NR Rue du Soleil).

And I also know that the last 6 months I’ve been gone I’ve evolved more that in the past 6 years I’ve forced myself to be stuck in a stupid masochistic thing.

Andy ou know something else ? Make room because there’se a new bitch in town ;)…My life is just perfect sometimes 😉


 


Permalink 6 Comments