To be or not to be pitzipoanca…that is THE question!

May 25, 2011 at 7:43 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , , )

Pentru ca toate posturile mele isi gasesc inspiratia in realitate am sa va vorbesc azi de pitzipoance, subiect ocolit de mine pentru ca si deoarece unii ma considera/ma considerau pe mine o pitzipoanca (ceea ce ma face sa cred ca nu au vazut un astfel de specimen la viata lor). De ce tocmai azi si nu in 29 februarie? Pentru ca…hmmm..ca sa intelegeti povestea trebuie sa stiti toate faptele. Sa le luam pe rand:

1. Ma mut AGAIN 🙂 in 1 iunie.

2. Proprietara a scos la bataie camera mea.

3. Sunt constant enervata ca se perinda diverse don’shoare la mine in camera sa o vada.

4. Azi a venit EA…:)

Asa…acum ca stiti toate detaliile pot incepe povestea. Se facea ca era intr-o zi de vara cu soare cand eu fericita si linistita ma intorceam de la serviciu ca sa o vad pe una pe jumate in dulapul INCA AL MEU cum isi baga nasul si tragea de o camasa. O clipa am uitat ca sunt o doamna si am vrut s-o intreb in romana ca ce “p..ana mea faci, fa???” mi-am compus insa tinuta si i-am zis un “pardon” frantzuzesc la care tuta imi raspunde “nan, c’est cool!” cum adica e cool? Pai ce e cool ca tu mi te fofai printre tzoale? Si i-am zis delicat ca ala e dulapul meu si nu are ce cauta. Mi-a scuipat un “ma gandesc sa locuiesc aici” si eu mi-am ascutit gherutzele zicandu-i ca “inca nu locuiesti aici”. Da nici de’al dracului nu imi lasa camasa aia din mana. Punctul maxim a fost cand mi-a zis ca ce ma tot agit asa ca oricum nu is haine de firma. In secunda 2 am explodat, tot stresul si nervii acumulati in luna mai s-au ravasit asupra ei, ce i-am zis nu voi reproduce aici pentru ca sunt o doamna.

Nici nu voi spune aici ca avea un Longchamp de si buna de la tara isi dadea seama ca e fake sau ca fondul de pe tenu-i slaninos arata ca o tencuiala prost facuta, nici nu voi sublinia ca un pantof frumos merge cu o pedichiura cojita. Dar peste toate astea putem pune limbajul de taranca- pana si eu care sunt straina mi-am dat seama de asta- si comportamentul infect. Am dat-o afara din camera si am dezinfectat, de mai multe ori.

Rezultatul:

1. Cand sunt nervoasa devin extrem de fluenta si am un debit verbal incredibil in franceza.

2. Cum am acoperit-o eu cu sudalme pe proprietara asta ticnita nu a acoperit-o nimeni.

3. Verificat fiecare coltisor sa vad daca nu mi-a disparut ceva.

4. Amenint…aaaaa cantat un vers de Eminem la proprietara ceva cu burn down the fucking house daca mai lasa pe cineva sa intre la mine in camera fara sa fiu si eu acolo pana plec.

Concluzii generale: da dom’le uite ca sunt si de-astea la Paris (n’as fi zis..ca sa fac si o rima), ma intorc la Cluj la aceleasi scarboase fitzoase care cred ca lumea se invarte in jurul lor daca stau intinse sub cine trebuie/are tati cash(apropo tot respectul pentru unele prietene ale mele care au destui bani sa se imbrace in aur dar si-au pastrat mereu modestia,bunul gust si bunul simt), majoritatea frantuzoaicelor sunt normale dar orice padure isi are uscaciunile ei si nu in ultimul rand sunt scarbita de cei care m-au pus in aceeasi oala cu aceste specimene chiar si daca a fost doar pentru o secunda.

As vrea sa aud si parerile voastre despre aceste fenomene!

Advertisements

Permalink Leave a Comment

Going back to France to get my heart

June 1, 2010 at 9:09 pm (Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , , )

Iar n-am scris de mult timp dar am o sfanta scuza: licentza…examene…si o leneeeeeeee da o lene de ma doare. In fine…

Azi m-am apucat sa imi fac curat prin mail-urile din Facebook (Holy Facebook- nush ce m-as face fara el) si am dat peste mailuri de azi-vara, de azi-primavara de bla bla bla….Diana si Patricia stiu despre ce mailuri vorbesc…alea in 3 🙂 dar si alea in doua in special alea in care ele erau in Romania si eu la 2188 de km mai la vest. Si citeam eu ca tot omul si la un moment dat ma paleste….bah eu am uitat ceva in Franta! Mi-am uitat acolo inimioara…si de acum iar o sa inceapa linger-ul ala in care mancarea nu mai are gust, barbatii sunt porci si oricine ma calca pe nervi.

De fapt in ultimele luni a fost o stare de acalmie in care am trait insa cum vine vara cum ma mananca in talpa sa plec iar. Dar nu in Irlanda…nu in Anglia…nu in Belgia…nu in Spania etc…in Franta (incep sa cred ca am un fetis). Nu o sa ma intorc tot unde am fost, ci in mod sigur in alta parte a tarii unde e foarte ok sa bei vin la 11 dimineata…o sa tentez o zona centrala, sau o zona de sud.

E ciudat cum stai si nu stii ce vrei sa faci cu viitorul tau si apoi te izbeste intr-o zi…trebuie sa mergi acolo, chiar daca o sa stergi mese, chiar daca o sa faci pe dracu-n patru, chiar daca uneori o sa fi sarac lipit….nu iti poti imagina viata intr-un alt loc. Ce mai ramane de zis? Poate doar, “au revoir”….

P.S. Off topic, fetelor nu iesit niciodata pana la magazinul din cartier in slapi, cu pantalonii de trening, bluza aia cu care stai in casa, ochelari si parul prins intr-un coc, model “dezastru”. Si nu mergeti mai departe de magazinul ala pentru ca e musai sa beti laptele ala dimineata-nu e musai! Si nu va ganditi ca in timp ce stati la coada nu va intalniti cu fostul prieten (ala dupa care acum 2 luni inca mai suspinai) si nu faceti pe tampita (ca mine) sa scapati laptele pe jos, sa arborati un zambet timp si sa ii ziceti “am o oitza neagra noua (nr. breloc nou- oitza neagra). El va rade evident…nu de voi ci de situatie (sper) si va va spune ce bine e sa va vada si ce bine aratati (IRONIE CLARA!). Morala: mi-am mancat cerealele acoperita de o jena care nu s-a sters nici in acest moment!

English version:

I know i haven’t written in a while…but i have an excuse: exams…licence….and a huuuuuuuugeeeeeeee lazyness. Oh well…

Today I started cleaning my facebook e-mails (Holy facebook-i have no idee what i would do without it) and i ran into some e-mails from last summer/spring..Diana and Patricia know what i’m talking about…the threesome (e-mail!)..especially those e-mails written while i was 2188 km away. And as i was reading i got to thinking and it suddenly hit me: i forgot something in France! I forgot my heart in France…and now all the linger i fel in july when i got back is going to restart…you know that linger when the food has no taste, men are pigs and anyone gets on your last nerves.

Actually the last couple of months were a state of numbness but as summer is aproaching i’m starting to feel the itch to take the road again. Not Ireland…not England…not Belgium…not Spain but France (i’m starting to think it’s a fetish). I will not go back to the exact same spot buuuuuuttttt in another part of the froger’s country- center or maybe south.

It’s weird how you just wonder arond, not knowing what to do with yourself, with the future and then, one day, it suddenly hits you…you have to go back, even if you are going to wipe tables, clean floors, even if sometimes you will starve…you cannot immagine your life some place else. What more is there to say? Maybe just, „au revoir”….

P.S. Off topic, girls never go out, even if it’s to the shop in the corner, on your street wearing flip-flops, a pair of trousers and a god-awful shirt (that shirt that you only wear in the house) and your hair ties in a horrible granny bun. And don’t go further from that store because you must buy milk and they did not have it there- it’s not a necessity believe me! And don’t think that while you are waiting in line you will not bump into your ex (the ex that you’ve been gasping for a long time and that stopped just two months ago) and do not be as stupid (as i was) as to drop the milk, smile like a nerd and say „i have a new black sheep (actually it’s a keychain-black sheep). He will obviously laugh, not at you, at the situation (i hope) and will tell you how nice it is to see you and how good you look (CLEARLY IRONIC!) Moral: i have eaten my cereals covered in shame, a feeling that i still feel right now.

Permalink 5 Comments