Late at night when memories overwhelm you…

May 2, 2011 at 10:44 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , , )

  Asta e ora la care imi strang parul sus intr-un coc, imi iau bluza mea lunga si neagra, imi fac un ceai bun de menta si ma asez in fata viitorului meu.

Lampa fileaza, iar imi spun ca trebuie sa schimb becul ala si nu o fac niciodata…

Intre un CV trimis si o scrisoare de intentie ma uit la tabloul primit cadou anul trecut si imi las imaginatia sa zboare peste Sena, peste Balcani si sa se opreasca in Carpati. Fac asta tot mai des pentru ca mi-e dor. Cine nu a trait departe de ai lor nu stie ce inseamna sa iti fie dor de sa te usuci pe picioare. Pompido-ul, Montmartre, Notre Dame, stradutele, Ile Saint Louis…toate isi pierd sclipirea cand ma gandesc la Gherla. La fraza asta toata lumea o sa se blocheze si o sa isi spuna- a innebunit, de la atata ceai de menta i se trage.

Ma uit in spatele meu, se cojesc pozele invechite prematur de caldura sufocanta din camera. Ma uit la poza cu bunicul cand scoate ramele cu faguri din care curge mierea. Am vorbit alaltaieri cu el, e bine, mi-a zis deja de albinele lui, ce mai fac, cum mai sunt.

“Cand vi acasa?” – “Curand”. “Stii paraul ala ce trece pe langa pamantu nostru- s-o umflat si apa ii acuma peste tot, taica-to o slabit mult, sa nu fie bolnav” –  “E la dieta, Bunu Lutu!” – “Esti bine, sanatoasa, nu iti lipseste nimic?”  “Nu…ba mi pofta de-un balmos cu usturoi verde” “Ioi, apoi lasa ca vi tu si mergem la Santioana si mancam, Feli abia te asteapta acasa…si fetele. Te iubim puiule” – “Si eu va iubesc”

Inchid telefonul si raman muta o clipa: ce dracu fac eu aici? Formez in graba celalalt numar care ma duce tot la Gherla, la Mama care m-a crescut. “Mama Lenta am facut io singura drob, da s-o imprastiat ca n-am avut naframuta” – “Lasa aurul mamii ca nu-i bai, bun o fost si asa”- “Mama, cand viu acasa imi faci placinta? Si Bunule vine cu mine in parc sa vedem veveritele” “Cum sa nu vina, doar esti soarele lui, cat mai e? Doua luni?”- “Cum ajung acasa a doua zi is la tine.” – “Te iubesc Ancuta, si Bunule te iubeste tare tare de tot” – “Si eu va iubesc”

Inchid ochii si nu mai sunt la Porte des Lilas…sunt pe potecile de la Santioana ( un sat la 20 de minute de Gherla) si iar am genunchii “dubditi” si Matusa Marie ne cheama pe toti la masa, suntem vreo 10, nepotii ei, copii ei, verii, prietenii. “Matusa Marie incapem toti la masa?” – “Oamenii buni incap oricati oriunde”. Si sunt mica, si vorbim pasareste si ne jucam de-a v-ati-ascunselea, si am 7 ani si ii dau primul buchet de flori unui baiat si acuma cand il vad isi aduce aminte. Si seara ma duc sa dorm si nu am somn, si il vad pe Tata Ie cum rade ca stau cu gura cascata si ii ascult povestile.

Si ceea ce e perfect ca de care ori ma duc acolo, in locurile acelea care imi apartin mie, sunt acasa, acolo nimeni nu imi poate face nici un rau, acolo am 7 ani si genunchi juliti si tricoul alb murdarit, acolo nu mai sunt Anca, acolo sunt Ancuta tuturor.

Imi strang mai tare la piept ceasca asta de ceai. O sa imi fie dor de Paris…dar astept cu nerabdare sa ajung acasa.

P.S. Post scris din toata inima- conversatiile redate cu exactitate cum au fost. 🙂

Advertisements

Permalink Leave a Comment

Graduation

May 10, 2010 at 4:39 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , , , )

Sambata am terminat…cu ce, inca nu stiu ca scoala sigur mai am, examene 100% mai trebuie sa le trec si ma mai asteapta o scumpa licenta de prezentat/finalizat.

Stateam in timpul mirobolantei festivitati de absolvire (ca de obicei nu realizam ce mi se intampla- cand particip la un eveniment important nu realizez de regula ce mi se intampla) si ma intrebam unde mi s-au dus cei 3 ani de facultate? Ce au insemnat acestea pentru mine?

Au fost: examene picate,examene luate, lacrimi, zambete despartiri, plecari, reintregiri, reintalniri, pierderea unei persoane dragi, cunoastinte noi, prieteni pe viata, oameni exceptionali pe care nu credeam ca o sa ii cunosc vreodata, tone de carti citite, atata radio cat sa imi ajunga dar sa nu ma satur veci, stres, si mai mult stres, evenimentul vietii mele, maturizare brusca, rasete din inima, profesori pe care ii iubesc din suflet, profesori pe care prima oara i-am vazut la festivitate, multa invidie, multa rautate, multi oameni care imi vor binele, multi oameni care m-ar vedea moarta, multe iesiri in oras, rauri intregi de cafea, nopti albe si nu numai din cauza studiului, cluburi,o mie de frizuri si culori noi, baruri, cafeaua de dimineata, proiectele pentru care nu intelegi cerintele, mers la examene direct din club, deschiderea mintii, deschiderea orizontului….VIATA!

Urmeaza:…..??????????????…….si ador ca nu stiu ce o sa se intample chiar daca uneori ma streseaza. Viata e mult mai frumoasa daca nu stii ce urmeaza. Pot sa fac orice atata timp cat am toata viata inainte si surasul pe buze. Stiu ca orice as ajunge sa fac nu o sa ma dezamagesc niciodata si ca o sa ma fac mereu fericita- asta e promisiunea mea catre mine!

P.S. Multumesc celor cativa colegi pe care chiar am ajuns sa ii cunosc si sa ii iubesc- se stiu ei, si profesorilor ce m-au invatat ca nimic in viata nu se obtine usor! Thank you and goodbye!….acestea fiind spuse ne vedem la BANCHET 😀 😀 😀


English version:

Saturday I graduated…what? i have no ideea….i still have school, exams that i must pass and a dear old MBA to finish.

I was sitting during the almighty graduation (as usual not realising what’s happening to me- usually when i attend important events i don’t realise what’s up) and i was wondering, where did the 3 years go? What did all this mean to me?

There were: failed exams, passed exams, tears, smiles, break-ups, departures, reunites, meetings, losing someone i loved, meeting new people, friends for life, exceptional people which i did not think i would be able to meet in a lifetime, tons of books i read, so much radio that would last forr a lifetime but i wound never get tired of, stress, even more stress, the event of my life, sudden growing up, heart-felt laughters, teachers that i love with all my heart, teachers that i first saw at graduation, a lot of envy, a lot of mean stuff, a lot of people that mean only good things, a lot of people who wish i was dead, a lot of going out, rivers of coffee, white nights and not only because of study, clubs, bars, a thousand different colours and hairstyles, morning coffee, projects done even when you don’t understant the demands, going to exams straight from the club, opening the mind, opening to new horizons…..LIFE!

Next:…………??????????????????…………and i love not knowing what’s going to happen even if sometimes it stresses me out. Lofe is much more beautiful when you don’t konw what’s next. I can do anything while i have my whole life in front of me and a smile on my lips.And i know that anything i shall do with my life i will never let myself down and i will always make myself happy- this is my promiss to me!

P.S. I wanna thank the few colleagues that i really got to know and love, and the teachers that taught me- nothing in life is easy to get! Thank you and goodbye!….that being said, see you at PROM! 😀 😀 😀

Permalink 2 Comments