Rog sa mi se reaminteasca constant de ce m-am intors!

July 25, 2011 at 7:12 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii, Uncategorized) (, , , , , )

Mi-am pierdut/mi s-a furat paşaportul. Când? Undeva prin februarie, undeva între Vichy şi Paris. Date mai exacte nu am. Aproape 6 luni nu m-am sinchisit să îl declar pierdut- ştiu sunt inconştientă, dar nu despre asta vreau să vă vorbesc azi.

Iniţial m-a durut la 3 m de cot de un anumit domn (ca să nu îi spun tâmpit) dar pe urmă mi-am zis că de ce să nu îl fac “vedetă”.

Azi dimineaţă, trezită cu noaptea-n cap (pe la 8- eu lucrez până la 3 noaptea că sunt freelance şi POT) de către mama “copil trezirea că mergem la paşapoarte”. De ieri seară de când le-am zis senină alor mei că nu mai am paşaport ei panichează că cine ştie cine mi-a furat identitatea şi acum se plimbă din ţara-n ţara cu identitatea mea . Speranţa mea e ca vameşii internaţionali să nu fie aşa de proşti ca şi ai noştrii şi să îşi fi dat seama că era al altei persoane sau fals. Anyway, divaghez, să revin.

Ajung la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor- Cluj şi mă pun frumos la coadă. Coadă predominant formată din cetăţeni mai mult sau mai puţin (mai mult) romi care îşi ridicau alte paşapoarte pentru că pe cele anterioare scria “expulzat” (Sarkozy mon cher nu ai făcut nimic trimiţându-i acasă, tot la tine se întorc). Îmi vine şi mie rândul, zâmbesc, spun “bună ziua” şi spun “mi-am pierdut sau mi s-a furat paşaportul”. Circumvoluţiunile omului i-au transmis informaţia genială, o să redau conversaţia cum s-a desfăşurat :

El:”Adică cum?”

Eu: “Adică nu ştiu dacă l-am pierdut sau mi s-a furat”

El: “Păi cum nu ştii, eşti proastă?”

Eu: (iau foc, mama deja mă strângea de mână) “Domnule eu pe banii mei sunt cât de proastă vreau,da? Ultima oară când am verificat eraţi plătit din banii mei şi trebuia să mă serviţi. Dumneavoastră pe mine, nu eu pe dumneavoastră. Şi vă rog să nu mă tutuiti că nu am mâncat din aceeaşi mămăligă.”

El: “Păi şi eu ce să fac acum?”

Eu: “Treaba. Să îl declari nul.”

El: “Bine, scrie formularul ăsta. Da ce ai căutat tu la Paris?”

Eu: “Ta mere.”

El: “?????????????????????????????”

………………………………………………

El: “Da vezi că ai şi de plătit amendă, domnia şi prostia…hehehehhehe”

Eu: “Mda, şi o sesizare împotriva dumneavoastră unde fac?”

El: “…………………………….”

Rezultatul, după ce am vorbit cu superiorul lui e că omul a primit mustrare şi i se va trage din salariu, nu mult, 15%, da să îl usture, să nu aibă bani de berea aia după care baleste o zi întreagă. Data viitoare, boul, o să trateze pe altul mai frumos. Şi da bă, mi-am amintit de ce m-am întors în ţara, să le trag câte un şut în fund la oamenii de acest gen. Şi da, o să am grijă să mai trec pe acolo să văd dacă i-a scăzut din salar…aşa, că doar sunt freelance şi am toooot timpul din lume.

Advertisements

1 Comment

  1. Mona said,

    Probabil în Paris nu ai întâlnit asemenea situaţii care să te stimuleze aşa mult. Simţi cum îţi reînvie energia, simţi că trăieşti 😛 I’m kidding :)… or not 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: