To be or not to be pitzipoanca…that is THE question!

May 25, 2011 at 7:43 pm (Eu gandeste!, Idei/Pareri/Opinii) (, , , , , , , , )

Pentru ca toate posturile mele isi gasesc inspiratia in realitate am sa va vorbesc azi de pitzipoance, subiect ocolit de mine pentru ca si deoarece unii ma considera/ma considerau pe mine o pitzipoanca (ceea ce ma face sa cred ca nu au vazut un astfel de specimen la viata lor). De ce tocmai azi si nu in 29 februarie? Pentru ca…hmmm..ca sa intelegeti povestea trebuie sa stiti toate faptele. Sa le luam pe rand:

1. Ma mut AGAIN 🙂 in 1 iunie.

2. Proprietara a scos la bataie camera mea.

3. Sunt constant enervata ca se perinda diverse don’shoare la mine in camera sa o vada.

4. Azi a venit EA…:)

Asa…acum ca stiti toate detaliile pot incepe povestea. Se facea ca era intr-o zi de vara cu soare cand eu fericita si linistita ma intorceam de la serviciu ca sa o vad pe una pe jumate in dulapul INCA AL MEU cum isi baga nasul si tragea de o camasa. O clipa am uitat ca sunt o doamna si am vrut s-o intreb in romana ca ce “p..ana mea faci, fa???” mi-am compus insa tinuta si i-am zis un “pardon” frantzuzesc la care tuta imi raspunde “nan, c’est cool!” cum adica e cool? Pai ce e cool ca tu mi te fofai printre tzoale? Si i-am zis delicat ca ala e dulapul meu si nu are ce cauta. Mi-a scuipat un “ma gandesc sa locuiesc aici” si eu mi-am ascutit gherutzele zicandu-i ca “inca nu locuiesti aici”. Da nici de’al dracului nu imi lasa camasa aia din mana. Punctul maxim a fost cand mi-a zis ca ce ma tot agit asa ca oricum nu is haine de firma. In secunda 2 am explodat, tot stresul si nervii acumulati in luna mai s-au ravasit asupra ei, ce i-am zis nu voi reproduce aici pentru ca sunt o doamna.

Nici nu voi spune aici ca avea un Longchamp de si buna de la tara isi dadea seama ca e fake sau ca fondul de pe tenu-i slaninos arata ca o tencuiala prost facuta, nici nu voi sublinia ca un pantof frumos merge cu o pedichiura cojita. Dar peste toate astea putem pune limbajul de taranca- pana si eu care sunt straina mi-am dat seama de asta- si comportamentul infect. Am dat-o afara din camera si am dezinfectat, de mai multe ori.

Rezultatul:

1. Cand sunt nervoasa devin extrem de fluenta si am un debit verbal incredibil in franceza.

2. Cum am acoperit-o eu cu sudalme pe proprietara asta ticnita nu a acoperit-o nimeni.

3. Verificat fiecare coltisor sa vad daca nu mi-a disparut ceva.

4. Amenint…aaaaa cantat un vers de Eminem la proprietara ceva cu burn down the fucking house daca mai lasa pe cineva sa intre la mine in camera fara sa fiu si eu acolo pana plec.

Concluzii generale: da dom’le uite ca sunt si de-astea la Paris (n’as fi zis..ca sa fac si o rima), ma intorc la Cluj la aceleasi scarboase fitzoase care cred ca lumea se invarte in jurul lor daca stau intinse sub cine trebuie/are tati cash(apropo tot respectul pentru unele prietene ale mele care au destui bani sa se imbrace in aur dar si-au pastrat mereu modestia,bunul gust si bunul simt), majoritatea frantuzoaicelor sunt normale dar orice padure isi are uscaciunile ei si nu in ultimul rand sunt scarbita de cei care m-au pus in aceeasi oala cu aceste specimene chiar si daca a fost doar pentru o secunda.

As vrea sa aud si parerile voastre despre aceste fenomene!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: